
Toamna, ploua cu oameni gri, negri si kaki
Frunzele si asfaltul respira prin alveolele lor
sa stii ca
de aici
cerul este un cazan plin cu ingeri amorali care nu decad niciodata fiindca binele si raul se amesteca intr-o emulsie delicata in care raul este ciocolata cu vanile iar binele
vanilia cu ciocolata
imagineaza-ti cum sunt de reversibile toate
ca de la cer la pamant
de aici
am putea cuceri universul doar atingandu-l cu un deget
retorica si dialectica ar deveni palpabile
ne-am putea elibera de ele
de aici
norii sunt aluaturi din martipan
daca nu m-ai crede
ti-as spune sa inchizi ochii
iti trasezi apropierile si distantele cu creioane colorate, in cordoane intinse pe o panza alba animand un spatiu al vostru. apoi cineva din spatiul vostru isi intinde patratele sale negre. patratul sau negru absoarbe din cordoanele tale colorate. din acel moment patratul este al vostru, un voi mai mic. nu-l poti accepta pe voi . nu te regasesti in patratul vostru si incepi sa–l colorezi cu creioanele tale colorate. creioanele sunt si ele absorbite de patratul negru si incepi sa-ti inchipui cum ar fi daca nu vei mai avea niciun creion colorat vreodata